A prezice viitorul nu înseamnă ce se va întâmpla. Un bun futurolog ar trebui să știe că viitorul este ceea ce am uitat să ne imaginăm atunci când făceam planuri.
Notă: fraza de mai sus e o parafrază inspirată de ideea din versul „Life is what happens to you while you’re busy making…” (John Lennon – “Beautiful Boy (Darling Boy)”, 1980), idee atribuită inițial scriitorului american Allen Saunders (publicată în 1957). (People.com)
(Aici citez doar un fragment scurt din vers, din motive de drepturi de autor.)
Time estimat de citire: 2-3 minute
Această tehnologie a intrat în viața mea înainte ca cineva să o numească ,,IT".
Pe atunci, o numeam ,,tehnologie informatică", ,,centru de calcul", ,,mașină" și uneori ,,vin listingurile". Această nu era poezie.
Era pur și simplu realitate: o lume în care greșelile erau plătite cu hârtie, timp și privirile lungi ale operatorului de calculator.
Am avut norocul (și ghinionul) să fi trăit începutul: când computerele nu ,,știau" nimic, ci te obligau să știi tu totul.
Am fost acolo când România se dezvolta uimitor de rapid, într-o eră în care viteza se măsura în cartele perforate, nu în ,,downloads".
Veți vedea povestea mea sărind de la liceu la facultate, apoi la un istitutut de cercetari prestigios continuind cu centre de calcul și, mai târziu, la proiecte serioase. Viața nu este împărțită în capitole în mod natural.
Curge.
Dar dacă o puneți online, trebuie să-i faceți loc pe ecran: bucăți mai mici, pauze mai dese. Apoi un ,,cârlig" care să mențină cititorul captivat după primul paragraf.
Am scris cod ,,pe bune" până în 1992. După aceea, am părăsit tastatura, dar nu și lumea IT.
Am rămas aproape: am gestionat echipe, am monitorizat tehnologii, am împins proiectele înainte, am învățat din greșeli și am trăit suficient de mult pentru a vedea cum, de multe ori, ,,imposibilul" a devenit mai întâi scump și apoi obișnuit.
Și apoi, în 2024, m-am întors la scrisul de cod. Într-o perioadă în care inteligența artificială a încetat să nu mai fie un subiect de conferințe și a devenit o mașinărie complete. Am folosit-o la putere maximă pentru a genera cod și sunt uimit de saltul de calitate: dacă îți formulezi corect obiectivele, codul generat este incredibil de bun - adică, corect.
În anii '70 existau așa zișii ajutori programatori. Cei mai mulți erau experți în a căra cutiile cu cartele care conțineau programe să fie rulate. După rulare aduceau listingurile și dacă nu le încurcau erau foarte bine cotați.
Acum m-am trezit cu un ajutor programator care scrie cod mai bine ca mine, nu bea cafea și nu iese la o țigară. Este extrem de politicos și îl poți întreba aproape orice. El im dă codul care i l-am cerut și eu îl rulez. Ai spune că rolurile s-au inversat dar nu este așa.
Când eram tânăr, a scoate la iveală un program fără erori din "prima" necesită obsesie. Acum, trebuie să articulezi clar ce vrei să facă programul. Diferența este aproape filozofică.
Dacă ești tânăr și lucrezi în IT, s-ar putea să te amuze cât de ,,manual" era totul înainte.
Dacă ai trăit și tu în epoca listelor și a cartelelor perforate, s-ar putea să te doară puțin încheieturile doar citind.
Indiferent cine ești, sper că un lucru rămâne constant: curiozitatea. Dintre toate tehnologiile pe care le-am stăpânit, aceasta a rămas cea mai durabilă: o ființă umană care întreabă ,,de ce?".