Timp estimat de citire: 5-6 minute
“- Știi să citești dump-uri? “
Imediat după angajare, șef de laborator l-am avut pe domnul Izea Feînsteîn – toba de carte – ajutat de domnul Schehter, un tip pe la vreo 50 de ani. Unul se ocupa de analize de preț de cost si tarife în transporturi feroviare, celălalt de același lucru, dar în transporturi auto. Am făcut echipa buna cu ei: eu învățam de la ei preț de cost în transporturi si metodologii de elaborare a tarifelor; ei încercau să învețe de la mine programare. Un schimb cinstit: ei îmi dădeau realitatea, eu le dădeam uneltele. Nu știu cita programare au învățat ei de la mine si cit le-a folosit pe unde au emigrat, dar cu siguranța mie mi-au folosit din plin structurile de preț cost si metodologiile de calcul a tarifelor învățate de la ei.
Foloseam programarea ca să execut sarcinile primite: o groaza de calcule complicate, serii de date, statistici, scenarii, “ce-ar fi daca…”, toate trecute prin cartele perforate ca suport de introducere a datelor si întoarse, inevitabil, pe hârtie, ca rezultate. Azi ii zicem “piperine”; atunci ii ziceam “iar au venit listingurile”.
ICPTT era un institut mare, cu multe secții în domeniile transporturilor feroviare, auto, navale, drumuri si poduri , psihologia muncii, economic – tot ce mișca (său, mă rog, tot ce ar fi trebuit să miște). In secțiile si laboratoarele de cercetare tehnice se lucra mult în FORTRAN, iar în Secția Economica se lucra în COBOL.
Eu lucram “fluent” în amândouă. Era ianuarie 1972.
Așa cum am spus, programele le rulam la Centrul de Calcul al CFR, pe un calculator Siemens. Si aici vine partea care, fără să-mi dau seama pe moment, mi-a schimbat statutul în institut. Am descoperit repede ca Siemens-ul “de la Gara” – cum numeam noi centrul de calcul al CFR – era construit pe o arhitectura compatibila cu familia IBM System/360. Asta explica de ce multe lucruri îmi “sunau cunoscute” din prima: logica registrelor, disciplina adreselor, felul în care arata o eroare când se hotăra să fie definitivă. (Siemens System 4004 era, de altfel, descris ca fiind System/360-compatible.)
La institut “lovitura” am dat-o cu cititul dump-urilor.
Pentru cine n-a avut (ne)plăcerea: un dump era, pe scurt, autopsia calculatorului. Când un program se prăbușea său întra într-o eroare serioasă – mai simplu spus “crapa” – sistemul scotea o lista, uneori kilometrica, cu o fotografie a memoriei si a registrelor exact din momentul accidentului. Totul în adrese si valori, exprimate în hexazecimal – adică o reprezentare convenabila a conținutului binar al memoriei si registrelor. Daca nu știai să-l citești, dump-ul era doar o perdea de cifre, ca ploaia pe geamul unui tramvai: multa informație, zero sens. Daca știai, era ca un roman polițist: vedeai unde s-a rupt filmul, cine a apăsat pe trăgaci, ce operand s-a întâlnit cu alt operand în locul nepotrivit. Astăzi, același concept trăiește mai elegant: “core dump”, “crash dump”, “memory dump”, plus loguri, stack trace-uri, debug symbols. Diferența e ca azi nu-ti mai vine dump-ul în topuri de hârtie, cu miros de cerneala si nervi. Iți vine pe ecran. Si, daca ai noroc, cu un mesaj politicos.
Un programator modern folosește instrumente precum WînDbg său GDB pentru a „naviga” prin acel ocean hexazecimal, la fel cum predecesorii săi urmăreau adresele pe hârtie. Dar până la urma… tot un dump e, doar ca nu mai poți să-l folosești pe post de opritor de ușă.
In prezent – 2026 - un programator foarte modern folosește un model AI si mai modern pentru a genera cod care funcționează “din prima”. Dar să nu anticipam. Suntem încă la începutul anului 1972.
Intr-o zi, un cercetător m-a întrebat, din prag, pe un ton aproape indiferent:
— Știi să citești dump-uri? I
întrebarea era pusă ca si cum m-ar fi întrebat daca știu să mă leg la șireturi. Am răspuns prudent:
— S-ar putea să știu.
In câteva minute m-am trezit cu un dump voluminos pe birou. Formatul îmi era familiar, dar am cerut păsuire pana a doua zi. Nu din modestie. Din instinct de supraviețuire. Mi-am scos notițele din facultate, am refăcut în minte câteva trasee, si da: eram pe teren cunoscut.