Timp estimat de citire: 5-6 minute
“Romania pornise ca o racheta pe drumul informatizării si, așa cum am aflat mai târziu, dintre tarile comuniste numai Uniunea Sovietica ne întrecea. “
După ce am ieșit de la examenul de diploma, toți băieții ne-am dus la comisariatul militar de lângă ASE. Era destul de aproape, pe strada Mihai Eminescu. Nu-mi mai aduc aminte a cui a fost ideea, dar nu a fost una rea: să mergem să “cerem încorporarea”. Spun “cerem” de parca era un serviciu la ghișeu: “Buna ziua, va rog frumos să mă luați în armata!” . Dar chiar așa a fost.
Incorporarea a avut loc câteva luni mai târziu.
Am făcut armata la Focșani, la Școala militara de ofițeri în rezerva, la Secția Economica. Daca mă întrebi azi ce făceam exact acolo, îmi vine să răspund: economiseam glonțul si contabilizam pasul de defilare. Țin minte ca eram o companie de economiști si una de medici.
Nu a fost o “armata grea”. Eram cu foarte mulți colegi, iar cele patru luni au trecut repede.
Sigur, sunt amintiri cu sare si piper (mai ales partidele de poker dintre economiști si medici – adică între cei care calculau probabilitatea si cei care te diagnosticau ca “ai ghinion cronic”), dar nu întru în detalii.
Am avut inițial Repartiție Guvernamentala la Centrul Teritorial de Calcul Iași, de unde am luat “negație” relativ ușor. Ca majoritatea Centrelor de Calcul Teritoriale nou înființate în acea perioada si cel de la Iași nu avea “obiectul muncii” – adică calculator.
Romania cumpărase de la francezi ,în 1968, licența de fabricație a calculatoarelor IRIS 50 dar producția de serie nu începuse. Adevărul este ca abia mult mai târziu am înțeles cat de repede se mișcau lucrurile în Romania, în ciuda izolării si a vorbelor mari. In iunie 1967, se lansase Programul național de dotare a economiei naționale cu tehnica de calcul – un fel de “act de naștere” al informatizării ca proiect de tara organizat, cu direcții clare: echipamente, aplicații, oameni pregătiți.
Cine a avut răbdare să ajungă cu lectura până aici, să pună cap la cap episoadele descrise anterior: în 1966 când am întrat la facultate, eram a treia promoție de studenți admiși la “Mecanizare” – viitoarea Facultate de Calcul si Cibernetica Economica, povestea mea despre episodul MECIPT din anul 1968 la Timișoara, Calculatorul IBM 360 de la ASE.
Tot atunci, în aceeași epoca, se construia Centrul de Calcul al Cailor Ferate, dotat inițial cu un Siemens 4004, iar primele aplicații au pornit “off-line”, cum era normal atunci.
Romania pornise ca o racheta pe drumul informatizării si, așa cum am aflat mai târziu, dintre tarile comuniste numai Uniunea Sovietica ne întrecea.
Am ajuns să mă angajez la Institutul de Cercetări si Proiectări Tehnologice în Transporturi – pe scurt, ICPTT. Aveau nevoie de programatori, așa ca m-au primit la Secția de cercetări Economice, în laboratorul de Preț de cost si Tarife. Institutul era pe Calea Griviței, lângă Piața Chibrit. Din cate știu, clădirea e tot acolo si azi. Pentru cine nu cunoaște Bucureștiul: Centrul de calcul al CFR era “la Gara”, adică în zona Gării de Nord, în spatele Ministerului Transporturilor – care are intrarea principala în față gării. Cercetătorii de la institut, când spuneau “mă duc la Gara”, nu se refereau la tren, ci la calculator. Aici își rulau ei programele de calculator. Erau, probabil, singura generație care a făcut naveta la “clou” cu tramvaiul.
ICPTT nu era un institut apărut peste noapte, cu firma proaspăta si miros de vopsea. In spatele acronimului era o istorie lunga: începea la 8 ianuarie 1929, când a fost înființat Institutul Tehnologic CFR, având în componenta laboratoare de chimie, materiale, combustie – lucruri serioase.
De ce este ICPTT special în istoria tehnologică din Romania? Chiar dacă nu a fost cronologic primul institut de cercetări din România, ICPTT a deținut câteva recorduri de pionierat:
• Complexitatea laboratoarelor;
• Simbioza cercetare-proiectare: a fost printre puținele locuri unde cercetarea teoretică se transforma imediat în proiecte de execuție pentru locomotive, vagoane și infrastructura. Acest principiu s-a păstrat si s-a transmis de-a lungul timpului. In mod firesc mi s-a întipărit si mie în modul propriu de lucru – îmbinarea teoriei cu practica.
• În perioadă de după 1972, ICPTT a devenit creierul tehnic al marii expansiuni a transporturilor din România. Cred ca este evident ca mă refer la expansiunea din acea perioada si nu la dezastrul de acum.
De-a lungul anilor si-a tot schimbat numele si forma – în 1991 când l-am părăsit se numea INCERTRANS.