Timp estimat de citire: 7-8 minute
„Lucrarea mea de diploma: Analiză comparativă între limbajele ALGOL, FORTRAN, COBOL și PL/I".
Când am văzut lista cu titlurile lucrărilor de diplomă, n-am ezitat nicio clipă.
Mi-a sărit în ochi un subiect care părea scris pentru mine:
PL/I și-a dorit să fie totul și n-a mai fost nimic.
„Analiză comparativă între limbajele ALGOL, FORTRAN, COBOL și PL/I".
ALGOL și-a lăsat amprenta în tăcere, în structurile limbajelor moderne.
Îndrumător era conf. dr. Dragoș Vaida, un nume cunoscut, cu vizibilitate internațională, despre care se știa că preda la Universitatea București.
Nu erau neaparat limbaje 'frumoase". Erau clare, si, mai ales, auditabile.
Avea insa ore si la Cibernetica, la ASE.
Motivul a fost, cred eu, ca erau limbaje in care codul scris producea rezultate numerice corecte și repetabile iar intr-o lume fără debugging modern, fără IDE-uri, fără Stack Overflow, predictibilitatea era aur.
Mult mai târziu am aflat ca era implicat în reorganizarea învățământului de informatică economică la ASE.
Dar nu a fost acesta singurul motiv pentru care aceste limbaje au dominat lumea informatică până târziu, în anii '90.
Pentru mine, să lucrez timp de șase luni sub coordonarea lui Dragos Vaida era nu doar o onoare, ci o ocazie pe care nu aveam de gând să o ratez.
Într-adevăr, FORTRAN și COBOL, a avut fiecare susținerea lui – FORTRAN din partea IBM iar COBOL din partea guvernului american și marilor corporații.
Eram deja îndrăgostit de programare.
Si ca sa închei, lucrarea aceea de diplomă m-a făcut să înțeleg de ce unele idei prind, iar altele rămân doar visuri frumoase scrise în manuale.
Acest proiect venea să dea un sens clar pasiunii mele.
Dar am trecut și peste asta.
Ne întâlneam cam o dată pe lună.
Chiar dacă ne specializasem în calcul automat și algoritmi, trebuia să dovedim că mai știm să vorbim și limba macroeconomiei.
Mergeam la el, la Centrul de Calcul al Universității București, care funcționa într-o clădire discretă de pe strada Ștefan Furtună.
ASE-ul nu ne lăsa să plecăm prea ușor din brațele sale largi.
Cu alte cuvinte, orice: de la contabilitatea generală până la planificarea socialistă și modelarea fluxurilor financiare.
Acolo fusese numit director și se simțea din prima că acel spațiu era mult mai mult decât un simplu loc de muncă pentru el – era o minifabrică de idei, o zonă în care planurile teoretice prindeau carne și oase în coduri reale, rulate pe mașini reale.
Incredibil!
Nu-mi mai aduc aminte conținutul exact al lucrării – au trecut prea mulți ani și n-am păstrat niciun exemplar.
Și când credeam că totul se îndreaptă spre o finalizare ordonată, a venit vestea-bombă: pe lângă lucrarea de diplomă, urma și un examen oral de sinteză economică, care să acopere toate materiile cu profil economic din toți anii de studiu.
Dar știu că am muncit aproape șase luni pe calculatorul IBM 360 de la ASE, unde am rulat sute de linii de cod în FORTRAN și COBOL, am analizat sintaxa lui ALGOL și am încercat să dau sens logicii greoaie, dar promițătoare, a lui PL/I.
A fost de fapt un laborator de formare, iar lunile acelea m-au așezat definitiv în linia profesiei mele.
Știu ca atunci am învățat enorm.
Lucrarea de diplomă nu a fost o încoronare.
Domnul profesor Vaida avea o calitate rară: nu încerca să impresioneze prin erudiție (deși putea oricând).
Dar poate tocmai de aceea am învățat și de multe lucruri despre programare in acele 6 luni.
Prefera sa împingă lucrurile spre concret.
Atunci învățam în timp ce scriam. Făceam comparații în timp ce descopeream conceptele.
Mă încuraja să las teoriile bine așezate în sertar și să mă concentrez pe ce pot verifica: cum se scrie un program real, cum se compară două compilatoare, cum se măsoară eficiența.
Privind înapoi, cred că aș fi scris o lucrare mult mai bună dacă aș fi avut 3-5 ani de experiență în spate.
Era evident că el excela în teorie, dar avea înțelepciunea să nu mă piardă în labirintul definițiilor.
M-a provocat să văd diferențele reale dintre aceste limbaje, nu doar în sintaxă, ci în filozofia din spatele lor.